Blog | How Everything is Life



27/10/24: Deschidere

De vreo două zile mă mănâncă buricele degetelor să scriu. Cred că m-a inspirat și Andrada, care-mi povestea că simte să-și aștearnă gândurile și să le împărtășească. M-am trezit că-i mărturisesc că n-am mai scris de mult, cu gândul de a publica undeva. Căci mă simt vulnerabilă.

Și, totuși, de vreo două zile mă mănâncă buricele degetelor să scriu.


Cam de 8 ani există Dasha. E un loc feeric. Pentru mine, cel puțin. Îmi place să-i spun „Sufrageria lui Dumnezeu.” De ce? Pentru că n-are pereți. E un teren în extravilan, undeva pe-un deal, nu departe de Cluj, de unde, în zilele senine se văd în depărtare Munții Ceahlău. Noi am încercat să poposim acolo în cel mai puțin invaziv mod cu putină, în așa încât să putem privi cerul cu stele și lună și nori roșu aprins. Și asta funcționează, pentru noi. Simt și sper că și pentru vecinii noștri cu două sau patru picioare, cu pene sau blană. Auzim fazanii, îi vedem cum își desfac aripile falnic și fâșâie din ele în văzduh. Vedem uliul șorecar cum desenează cerul. Stăm cu mandibula picată și fără respirație de fiecare dată când – deși frecvent – ne trec fiori de admirație, căci ne trec căprioarele pe-aproape.


De 1 an și ceva am găsit un loc. E un loc feeric. Pentru mine, cel puțin. Încă nu știu cum îmi place să-i spun. Dar simt că acolo mă voi plămădi cu Mama Pământ. O voi sărbători și mă voi pleca în fața ei zi de zi cât voi lucra pe pământul ăla. Ieri am plantat niște flori. Am atins țărâna aia neagră. Am mirosit-o. Miros bun. Gras. Bogat. Echilibrat. Nu prea acid. Numai bun. Sfărmându-mi-se printre degete, băgându-mi-se pe sub unghi și între cutele de piele, iar eu simțind cum sunt vie și parte din tot. M-am bucurat de fiecare râmă cu care m-am întâlnit și pe care-am pus-o cu grijă la loc, urându-i spor la treabă, pe lângă rădăcinuțele de Vinca minor (pe care o ador).

De 1 an și ceva am găsit un loc. De o vreme și ceva mai mult muncim la el activ. Cu mintea. Cu trupul. Cu sufletul. Trudim cu bucurie. Ne ține. Ne mână. Iar noi ne ținem de mână.