Nu vreau să mai cad în nicio inerție.
Niciuna.
Înțelegi?
Vreau să fiu în stare să-mi periez dinții diferit în fiecare dimineață.
Vreau să-mi spăl coatele cu jind de fiecare dată.
Cum poți, oare, să fugi continuu de inerție,
Fără să fugi continuu de lucrurile repetitive?
Pentru trezirea zilnică,
Cu spălat pe fațete ascunse ale caninilor.
Pentru pielea zbârcită din coate,
Care ne îngrijește
Mult mai des decât ne gândim noi la ea.
Nu-i inepție inerția aia frumoasă,
Trasă de fulgi de suflet,
Atât de sublim încât abia o simți.
În sunatul telefonului,
În întrebarea rostită,
În cărarea trecută.
Dar nu-i bine să-i spui inerție ăleia.
Că e conștientă.
Inerția
E inconștiență perseverentă.
Bîști de-aici, că te mănânc, cu fulgi cu tot!
(Nu cu fulgii mei de suflet.
Ăia mi-s călăuză spre cărarea pe care
Tu nu ai ce căuta!)
Na-na-na-na-na-naaaaaa!