inepție:inerție

Nu vreau să mai cad în nicio inerție.

Niciuna.

Înțelegi?

Vreau să fiu în stare să-mi periez dinții diferit în fiecare dimineață.

Vreau să-mi spăl coatele cu jind de fiecare dată.

Cum poți, oare, să fugi continuu de inerție,

Fără să fugi continuu de lucrurile repetitive?

Pentru trezirea zilnică,

Cu spălat pe fațete ascunse ale caninilor.

Pentru pielea zbârcită din coate,

Care ne îngrijește

Mult mai des decât ne gândim noi la ea.

Nu-i inepție inerția aia frumoasă,

Trasă de fulgi de suflet,

Atât de sublim încât abia o simți.

În sunatul telefonului,

În întrebarea rostită,

În cărarea trecută.

Dar nu-i bine să-i spui inerție ăleia.

Că e conștientă.

Inerția

E inconștiență perseverentă.

Bîști de-aici, că te mănânc, cu fulgi cu tot!

(Nu cu fulgii mei de suflet.

Ăia mi-s călăuză spre cărarea pe care

Tu nu ai ce căuta!)

Na-na-na-na-na-naaaaaa!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s