Am văzut ieri un arțar impresionant.
Era foarte înalt.
Frunzele se jucau în cerneluri galbene, oranj şi sângerii.
De sus-sus, am ochit începutul dansului unei frunze galbene.
Se unduia ştergând aerul doar cu aceeaşi parte, zbâțâită scurt, ca un fund obraznic, dar nu îndeajuns de tare cât să se dea peste cap. Era calmă în tot dansul ăsta al ei, poetic calculat. Cred că a făcut trei – patru secunde până jos.
Oare câte secunde lipite durează chelirea arțarului?
Mai sunt dansuri la unison, împerecheate, rostogolite, înfuriate de-un vânt diagonal.
Aş îndrăzni să estimez o medie de 2 secunde per frunză.
Aş îndrăzni să estimez un total de cinci mii şase sute – şase mii de frunze în arțarul ăla.
Facem o medie.
5800 × 2 = 11600 secunde
11600 : 60 = 193,(3) minute
193,(3) : 60 = 3,(2) ore
Cam atât durează toamna.
Trei.
Ore,
Luni,
Dansuri,
Minuni.