Ce faci dacă scoți „t”-ul din „minți”?
Adică din „minte”?
Ieși din minți și ajungi la tine.
Atât de simplu.
Cât de bine e să ieși din minți.
Cel mai frumos lucru posibil.
Min(t)e.
Mine.
Gata.
L-am scos.
Mi-e dor să scriu
Mi-e dor de mine
Doamne, ce terapie, să-mi citesc gândurile șugubețe.
Să nu uit că sunt mai mult decât cred că aș fi în momentele de inerție-inepție
Să nu uit că m-am bucurat de primul fir de păr alb. Și de al doilea.
Să nu uit că sunt mult mai mult decât cred că aș fi.
Mai mult decât atât, acum sunt și mult mai mult decât se vede c-aș fi.
Asta trebuie să indexez. Să arhivez.
Acum sunt mai mult. Sau, acum sunt și altfel, mai mult.
Singurul motiv pentru care sunt așa este iubirea.
Iubirea, nu frica.
Iubirea, nu frica.
Nimic altceva.
Acum, după ce scutur „t”-ul din „minte”, fără să-l trec vreo secundă pe la „ego”, mai am de purtat curajul curat. În loc de șosete.
…
Oricum e cald.